Procedura legislativă ordinară

(articolele 289 și 294 din TFUE)

     

    1.Domeniul de aplicare

         Tratatul de la Lisabona a adăugat alte 40 de temeiuri juridice, în special în domeniul justiției, libertății și securității și în agricultură, în baza cărora Parlamentul hotărăște acum în privința actelor legislative pe picior de egalitate cu Consiliul. În consecință, procedura legislativă ordinară, denumită anterior procedura de codecizie, se aplică în cazul a 85 de temeiuri juridice. Procedura legislative ordinară include votul cu majoritate calificată (VMC) în Consiliu articolul 294 din TFUE). Cu toate acestea, procedura nu se aplică în mai multe domenii importante care necesită unanimitate în Consiliu, de exemplu în cazul politicii fiscale privind impozitarea directă sau în cazul aspectelor transnaționale ale dreptului familiei.

2.Procedura

      Procedura legislativă ordinară urmează aceiași pași ca și fosta procedură de codecizie. Cu toate acestea, formularea din TFUE s-a modificat considerabil, tocmai pentru a sublinia rolurile egale ale Consiliului și Parlamentului în cadrul procedurii.

a.Propunerea Comisiei

b.Prima lectură în Parlament

      Parlamentul își adoptă poziția cu majoritate simplă.

c.Prima lectură în Consiliu

 

Consiliul își adoptă poziția prin VMC.

 

       În domeniul securității sociale și în cel al cooperării polițienești și judiciare în materie penală, propunerea poate fi prezentată Consiliului European la cererea unui stat membru (articolele 48 și 82 din TFUE), iar aceasta suspendă procedura legislativă ordinară până când Consiliul European retrimite chestiunea Consiliului (în termen de cel mult patru luni). În cazul articolului 82, statele membre, în număr de minimum nouă, pot hotărî să continue deliberările pe baza cooperării consolidate (articolul 20 die TUE și articolele 326-334 din TFUE).

În cazul în care Consiliul aprobă poziția Parlamentului, actul este adoptat în formularea corespunzătoare poziției Parlamentului.

d.A doua lectură în Parlament

Parlamentul primește poziția Consiliului și are la dispoziție trei luni pentru a lua o decizie. Acesta poate:

• să aprobe propunerea în forma modificată de Consiliu sau să nu ia nicio decizie; în ambele cazuri, actul este adoptat în forma modificată de Consiliu;

• să respingă poziția Consiliului cu majoritatea absolută a deputaților; actul nu este adoptat, iar procedura se suspendă;

• să adopte, cu majoritatea absolută a deputaților, amendamente la poziția Consiliului, care apoi sunt trimise Comisiei și Consiliului, în vederea emiterii unui aviz.

e.A doua lectură în Consiliu

• În cazul în care Consiliul, în urma votului cu majoritate calificată asupra amendamentelor Parlamentului și în mod unanim asupra celor care au obținut un aviz negativ din partea Comisiei, aprobă toate amendamentele Parlamentului în termen de maximum trei luni de la primirea acestora, actul este adoptat.

• În caz contrar, în termen de șase săptămâni, este convocat comitetul de conciliere.

f.Concilierea

• Comitetul de conciliere este format dintr-un număr egal de reprezentanți ai Consiliului și ai Parlamentului, asistați de Comisie. Acesta analizează pozițiile Parlamentului și Consiliului și dispune de șase săptămâni pentru a cădea de acord asupra unui proiect comun sprijinit prin VMC de reprezentanții Consiliului și majoritatea reprezentanților Parlamentului.

• În cazul în care comitetul nu ajunge la un acord cu privire la proiectul comun în termenul stabilit, procedura este oprită și actul nu este adoptat.

• În cazul în care se ajunge la un acord, proiectul comun este trimis Consiliului și Parlamentului pentru aprobare.

g.Încheierea procedurii (a treia lectură)

• Consiliul și Parlamentul au la dispoziție șase săptămâni pentru aprobarea proiectului comun. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată, iar Parlamentul cu majoritatea voturilor exprimate;

• actul este adoptat în cazul în care Consiliul și Parlamentul aprobă proiectul comun;

• în cazul în care una dintre instituții nu-l aprobă până la termenul-limită, procedura ia sfârșit, iar actul nu este adoptat.

         În ultimii câțiva ani, numărul acordurilor în primă lectură realizate pe baza unor negocieri informale între Consiliu și Parlament a crescut semnificativ.

Câteva clauze-pasarelă îi permit Consiliului European să extindă aplicarea procedurii ordinare la domenii exceptate de la aceasta (de exemplu, politica socială: articolul 153 alineatul (2)).