top of page

    STATE  MEMBRE ALE  ALE U.E. (anul aderării)

 

  • Austria (1995)

  • Belgia (1952)

  • Bulgaria (2007)

  • Cipru (2004)

  • Croaţia (2013)

  • Danemarca (1973)

  • Estonia (2004)

  • Finlanda (1995)

  • Franţa (1952)

  • Germania (1952)

  • Grecia (1981)

  • Irlanda (1973)

  • Italia (1952)

  • Letonia (2004)

  • Lituania (2004)

  • Luxemburg (1952)

  • Malta (2004)

  • Polonia (2004)

  • Portugalia (1986)

  • Regatul Unit (1973)

  • Republica Cehă (2004)

  • România (2007)

  • Slovacia (2004)

  • Slovenia (2004)

  • Spania (1986)

  • Suedia (1995)

  • Ţările de Jos (1952)

  • Ungaria (2004)

Procesul de aderare la UE

  • Ţări candidate

  • Albania

  • Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei

  • Islanda

  • Muntenegru

  • Serbia

  • Turcia

  •  

Ţări potenţial candidate

  • Bosnia şi Herţegovina

  • Kosovo** Această desemnare nu aduce atingere pozițiilor privind statutul și este conformă RCSONU 1244/99 și Avizului CIJ privind declarația de independență a Kosovo

 

CUM  FUNCȚIONEAZĂ  UNIUNEA  EUROPEANĂ?

 

       Instituțiile și organele Uniunii și competențele lor decurg din tratatele fondatoare. În acest context, Tratatul privind Uniunea Europeană menționează șapte instituții europene, în sensul strict al termenului. Patru dintre ele sunt însărcinate cu formularea politicilor și procesul decizional - Consiliul European, Consiliul, Comisia Europeană și Parlamentul European. Curtea de Justiție asigură respectarea dreptului Uniunii, Banca Centrală Europeană are ca misiune principală asigurarea stabilității prețurilor în zona euro, iar Curtea de Conturi verifică legalitatea și regularitatea veniturilor și cheltuielilor Uniunii. De-a lungul anilor, prin diversele tratate, competențele Uniunii au evoluat semnificativ, la fel ca procedurile de decizie.

 

 

 

 

Procedura legislativă ordinară

(articolele 289 și 294 din TFUE)

     
    1.Domeniul de aplicare

         Tratatul de la Lisabona a adăugat alte 40 de temeiuri juridice, în special în domeniul justiției, libertății și securității și în agricultură, în baza cărora Parlamentul hotărăște acum în privința actelor legislative pe picior de egalitate cu Consiliul. În consecință, procedura legislativă ordinară, denumită anterior procedura de codecizie, se aplică în cazul a 85 de temeiuri juridice. Procedura legislative ordinară include votul cu majoritate calificată (VMC) în Consiliu articolul 294 din TFUE). Cu toate acestea, procedura nu se aplică în mai multe domenii importante care necesită unanimitate în Consiliu, de exemplu în cazul politicii fiscale privind impozitarea directă sau în cazul aspectelor transnaționale ale dreptului familiei.

2.Procedura

      Procedura legislativă ordinară urmează aceiași pași ca și fosta procedură de codecizie. Cu toate acestea, formularea din TFUE s-a modificat considerabil, tocmai pentru a sublinia rolurile egale ale Consiliului și Parlamentului în cadrul procedurii.

a.Propunerea Comisiei

b.Prima lectură în Parlament

      Parlamentul își adoptă poziția cu majoritate simplă.

c.Prima lectură în Consiliu

 

Consiliul își adoptă poziția prin VMC.

 

       În domeniul securității sociale și în cel al cooperării polițienești și judiciare în materie penală, propunerea poate fi prezentată Consiliului European la cererea unui stat membru (articolele 48 și 82 din TFUE), iar aceasta suspendă procedura legislativă ordinară până când Consiliul European retrimite chestiunea Consiliului (în termen de cel mult patru luni). În cazul articolului 82, statele membre, în număr de minimum nouă, pot hotărî să continue deliberările pe baza cooperării consolidate (articolul 20 die TUE și articolele 326-334 din TFUE).

În cazul în care Consiliul aprobă poziția Parlamentului, actul este adoptat în formularea corespunzătoare poziției Parlamentului.

d.A doua lectură în Parlament

Parlamentul primește poziția Consiliului și are la dispoziție trei luni pentru a lua o decizie. Acesta poate:

  • să aprobe propunerea în forma modificată de Consiliu sau să nu ia nicio decizie; în ambele cazuri, actul este adoptat în forma modificată de Consiliu;

  • să respingă poziția Consiliului cu majoritatea absolută a deputaților; actul nu este adoptat, iar procedura se suspendă;

  • să adopte, cu majoritatea absolută a deputaților, amendamente la poziția Consiliului, care apoi sunt trimise Comisiei și Consiliului, în vederea emiterii unui aviz.

e.A doua lectură în Consiliu

  • În cazul în care Consiliul, în urma votului cu majoritate calificată asupra amendamentelor Parlamentului și în mod unanim asupra celor care au obținut un aviz negativ din partea Comisiei, aprobă toate amendamentele Parlamentului în termen de maximum trei luni de la primirea acestora, actul este adoptat.

  • În caz contrar, în termen de șase săptămâni, este convocat comitetul de conciliere.

f.Concilierea

  • Comitetul de conciliere este format dintr-un număr egal de reprezentanți ai Consiliului și ai Parlamentului, asistați de Comisie. Acesta analizează pozițiile Parlamentului și Consiliului și dispune de șase săptămâni pentru a cădea de acord asupra unui proiect comun sprijinit prin VMC de reprezentanții Consiliului și majoritatea reprezentanților Parlamentului.

  • În cazul în care comitetul nu ajunge la un acord cu privire la proiectul comun în termenul stabilit, procedura este oprită și actul nu este adoptat.

  • În cazul în care se ajunge la un acord, proiectul comun este trimis Consiliului și Parlamentului pentru aprobare.

g.Încheierea procedurii (a treia lectură)

  • Consiliul și Parlamentul au la dispoziție șase săptămâni pentru aprobarea proiectului comun. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată, iar Parlamentul cu majoritatea voturilor exprimate;

  • actul este adoptat în cazul în care Consiliul și Parlamentul aprobă proiectul comun;

  • în cazul în care una dintre instituții nu-l aprobă până la termenul-limită, procedura ia sfârșit, iar actul nu este adoptat.

         În ultimii câțiva ani, numărul acordurilor în primă lectură realizate pe baza unor negocieri informale între Consiliu și Parlament a crescut semnificativ.

Câteva clauze-pasarelă îi permit Consiliului European să extindă aplicarea procedurii ordinare la domenii exceptate de la aceasta (de exemplu, politica socială: articolul 153 alineatul (2)).

 

 

 

CUM  FUNCȚIONEAZĂ  UNIUNEA  EUROPEANĂ?

 

   Instituțiile și organele Uniunii și competențele lor decurg din tratatele fondatoare. În acest context, Tratatul privind Uniunea Europeană menționează șapte instituții europene, în sensul strict al termenului. Patru dintre ele sunt însărcinate cu formularea politicilor și procesul decizional - Consiliul European, Consiliul, Comisia Europeană și Parlamentul European. Curtea de Justiție asigură respectarea dreptului Uniunii, Banca Centrală Europeană are ca misiune principală asigurarea stabilității prețurilor în zona euro, iar Curtea de Conturi verifică legalitatea și regularitatea veniturilor și cheltuielilor Uniunii. De-a lungul anilor, prin diversele tratate, competențele Uniunii au evoluat semnificativ, la fel ca procedurile de decizie.

 

          Parlamentul European este singurul organ al UE ales în mod direct şi una dintre cele mai mari adunări democratice la nivel mondial. Cei 751 de deputaţi reprezintă cele 500 de milioane de cetăţeni ai UE. Deputaţii sunt aleşi din cinci în cinci ani de către alegătorii din cele 28 de state membre.

           Fondată în 1952 sub denumirea de Adunare Comună a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO) și redenumită Adunare Parlamentară Europeană în 1958, instituția a devenit Parlament European în 1962. Primele alegeri directe au avut loc în 1979. Actualii deputați în Parlamentul European au fost aleși cu ocazia scrutinului din 2009 și își vor exercita mandatul până în 2014.

          De-a lungul anilor, repere importante, precum introducerea monedei euro și extinderea Uniunii Europene și-au lăsat amprenta asupra Parlamentului European, a competențelor și componenței acestuia.

       Protagonist și martor de o importanță determinantă al istoriei UE, Parlamentul adăpostește, în prezent, arhivele istorice centrale, care oferă perspective unice asupra istoriei noastre comune, inclusiv asupra primelor dezbateri din cadrul adunării, și găzduiesc, de asemenea, arhivele foștilor președinți ai PE.

 

        CUM ESTE ORGANIZAT PARLAMENTUL EUROPEAN?

     Odată ce sunt aleşi, deputaţii se organizează în funcşie de propriile afinităşi politice. Ei formează grupuri politice, pentru a-şi apăra mai bine poziţiile. În prezent, îşi desfăşoară activitatea şapte grupuri. Cea mai mare parte a activităţii de profunzime se desfăşoară în cadrul comisiilor specializate; acestea elaborează rapoarte, care, ulterior, sunt supuse la vot în plen.

          Regulamentul de procedură al Parlamentului oferă un cadru detaliat de desfăşurare a activităţii Parlamentului. Deoarece reprezintă toţi cetăţenii europeni, multilingvismul adunării a devenit una dintre cele mai importante caracteristici ale acesteia. Documentele parlamentare sunt publicate în toate limbile oficiale ale UE, iar fiecare deputat în Parlamentul European are dreptul de a lua cuvântul în limba oficială pe care o preferă. (SURSA: www.europarl.eu)

CONSILIUL  EUROPEAN

                  Consiliul European, format din șefi de stat sau de guvern ai statelor membre, furnizează impulsul necesar pentru dezvoltarea Uniunii Europene și prevede orientările politice generale. Consiliul European este asociat cu Comisia, având în vedere faptul că președintele acesteia este membru fără drept de vot al Consiliului European. Președintele Parlamentului European s-a adresat, de asemenea, Consiliului European la începutul reuniunilor sale. Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, a fost instituită o președinție pe termen lung a Consiliului European, iar acesta a devenit o instituție a Uniunii.

 

COMISIA  EUROPEANĂ

 

             Comisia este instituția europeană care are monopolul inițiativelor legislative și al competențelor executive importante în domenii precum concurența și comerțul exterior. Este principalul organ executiv al Uniunii Europene și este formată dintr-un colegiu de membri care reunește câte un comisar pentru fiecare stat membru. Comisia conduce, de asemenea, și comitetele responsabile de punerea în aplicare a legislației Uniunii. Fostul sistem de comitologie a fost înlocuit recent de noi instrumente juridice, actele de punere în aplicare și actele delegate.

bottom of page